ANTIOXIDANTII

RADICALII LIBERI SI ANTIOXIDANTII        Toate produsele chimice, organice, metalele, uleiurile, fructele, legumele si, de fapt, aproape toate alimentele se alterează si se uzează. Prin ce fenomen? Pur si simplu prin oxidarea în contact cu aerul. Mai precis, în contact cu oxigenul ce reprezintă circa 20% din aer. Fenomenul de oxidare se poate constata foarte usor, de exemplu atunci când tăiem o bucată de măr observăm că în foarte scurt timp ea devine maronie, iar după un timp se strică. Dacă frecăm bucata de măr cu o lămâie tăiată, vom observa că aceasta nu va deveni maronie în acelasi timp cu cealaltă. Explicatia este simplă: sucul lămâei contine un element care împiedică oxidarea bucătii de măr. Ei bine, acest element este vitamina C, despre care se stie că are un puternic efect antioxidant. Acelasi proces de oxidare, adică de degradare celulară, se petrece si în corpul nostru, în orice moment al vietii. De asemenea, este usor de dedus că asa cum vitamina C a protejat mărul de procesul oxidativ, tot asa va proteja si organismul nostru de un proces similar. Întrucât am constatat că vitamina C a întârziat procesul de oxidare, putem spune că ea este un antioxidant. Asadar, oxigenul, este în acelasi timp si prietenul si dusmanul nostru. Este prieten deoarece fără el reactiile, arderile celulare (prin care se produce energia si se mentine viata) nu pot avea loc. Este dusman întrucât aceste arderi nu pot avea loc fără efecte secundare. Putem compara acest fenomen cu motorul unei masini. Fără oxigen nu poate avea loc arderea în motorul masinii, pentru a se produce energie si miscare. Totodată, motorul evacuează diferiti produsi secundari, gaze sau reziduuri poluante. Asa cum constructorii de automobile aplică tehnologii tot mai performante, pentru a reduce noxele si gradul de poluare a motoarelor, si corpului uman putem să-i administrăm anumite substante naturale, care să reducă efectele nefaste ale arderilor metabolice, adică ale ”radicalilor liberi”.       Dar să cercetăm, mai în amănunt, cum pot radicalii liberi să ne facă foarte mult rău. Mai întâi trebuie stiut că organismul nostru are capacitatea naturală de a anihila radicalii liberi rezultati din arderile celulare. Dar aici este vorba de un organism perfect sănătos, eventual si tânăr, si, în plus, acest corp trebuie să trăiască într-un mediu optim. Un mediu optim ar arăta astfel: alimente naturale, fără substante  (aditivi, conservanti, coloranti chimici etc.) pe care nu stie să le metabolizeze (pur si simplu nu are „soft”-ul necesar!), fără aer poluat, fără stres, fără tutun, fără alcool etc. De fapt, o sănătate bună înseamnă un echilibru între oxidanti si antioxidanti. Cum conditiile amintite sunt aproape imposibil de întrunit deodată, rezultă că ne confruntăm permanent cu un dezechilibru între oxidantii dăunători (numiti si radicali liberi) si sistemul nostru natural de apărare împotriva efectelor nefaste ale acestora (adică antioxidanti). Astfel că sistemul de apărare este tot mai epuizat si nu mai face fată surplusului de toxine care sunt în organism. Care sunt efectele acestui dezechilibu? Ele sunt următoarele: oboseală, sindromul oboselii cronice, îmbătrânire accelerată, îmbolnăviri frecvente, boli cronice si degenerative (artrită, diabet, hipertensiune, ateroscleroză, Parkinson, Alzheimer etc.), ridarea si îmbătrânirea prematură a pielii etc. Cercetarea stiintifică occidentală a elaborat în ultimele decenii o întreagă teorie a antioxidantilor. Nu intrăm în detaliile acestei teorii, ci numai dorim să amintim câteva idei cu privire cum ne putem construi un sistem de apărare împotriva radicalilor liberi.     Sistemul nostru de autoapărare împotriva radicalilor liberi este destul de sofisticat, având o dublă structură complementară: I). În primul rând o sursă externă de apărare (vitamine, minerale, oligoelemente) si o sursă internă(enzime, proteine, alti metaboliti); II). Două niveluri de actiune sau de apărare ale antioxidantilor: mediul apos (în cazul celulelor) si mediu grăsos (în cazul membranelor). În conditii optime, acest sistem de apărare poate să controleze producerea de radicali liberi la nivelul celular, precum si invazia radicalilor liberi ce atacă din exterior (poluarea aerului, a alimentelor, a apei, radiatiile solare, surse radioactive etc). Asadar, în mod normal, organismul nostru se prezintă ca un oras fortificat. Problema apare atunci când inamicul vine cu o armată foarte puternică sau/si atunci când apărătorii din interiorul cetătii sunt slăbiti! În acest moment apărătorii au nevoie de ajutoare, adică de antioxidanti. Pe de o parte, surplusul de antioxidanti poate fi fabricat de propriul organism. (De exemplu, un aport de cisteină si de seleniu măreste semnificativ capacitatea organismului de a produce antioxidanti suplimentari). Pe de altă parte, un surpuls de antioxidanti poate proveni din exterior, adică din alimentatie (cum ar fi vitaminele C, E, coenzima Q10). Articolele următoare vor lămuri, în amănunt, pe cei mai puternici antioxidanti, aceia care pot să tină boala departe de noi!

UN CLASAMENT AL CELOR MAI PUTERNICI ANTIOXIDANTI I. MUCOPOLIZAHARIDELE: Sunt substanţe zaharoase, amorfe şi reprezintă un element indispensabil oricărei celule vii. Mucopolizaharidele sunt un liant ideal pentru celulele care alcătuiesc organismul. Atunci când sunt în număr foarte mic, slăbeste mult sistemul imunitar, apar infecţiile virale, durerile de articulaţii, au loc dezechilibre limfatice şi probleme cu digestia. De fapt, corpul este încărcat de radicali liberi si nu mai are toate mijloacele de a-i elimina. Organismul nostru secretă mucopolizaharidele doar până în perioada de creştere, după care trebuie să-i oferim produse care conţin mucopolizaharide. Cea mai bogată sursă naturală este gelul de Aloe Vera. Conditia de bază ca mucopolizaharidele să se păstreze intacte (peste 10000 unităti precipitate solide/litru) este aceea ca tehnologia de extragere, preparare si conservare să nu deterioreze proprietătile curative deosebite ale gelului de Aloe Vera. O altă sursă valoroasă de polizaharide o reprezintă fructele de goji berry (lycium barbarum si lycium chinensis) - (vezi Forever Lycium Plus). II. GLUTATHION-UL: este o tripeptidă pe care corpul nostru o fabrică în interiorul celulelor sale. La nastere, avem o cantitate de glutathion care descreste odată cu trecerea timpului. După vârsta de 65 de ani, am pierdut deja peste 40% din această substantă. Chiar dacă pe piată există suplimente de glutathion, trebuie stiut că acesta nu ajunge la nivelul celulei deoarece nu poate trece de bariera digestivă. De aceea, se consideră că cel mai bine este ca organismul să fie ajutat cu cei 3 aminoacizi neesentiali din care îsi formează singur glutathion-ul: cisteină, acidul glutamic si glicina. Dacă acidul glutamic si glicina se găsesc din abundentă în alimente, prima, cisteina este foarte rară. Se găsesc urme de cisteină în lapte, brocoli, albus de ou si carne rosie, dar trebuie să consumăm cantitati enorme pentru a reface stocul de glutathion. Mai mult decât atât, cisteina ca atare este toxică pentru organism- de fapt organismul preia din alimentatie cistina- (netoxică, dar formată din 2 molecule de cisteină) pe care o descompune.   De asemenea, organismul, pentru a produce cu mai multă eficientă glutathion, în afară de acesti trei aminoacizi, mai are nevoie de seleniu, acid folic, vitaminele B1, B2 si B12. Forever Living Products detine un produs de exceptie, care este bogat în toate aceste ingrediente din care organismul îsi produce gluthtion-ul ( un „rege al antioxidantilor”) de care are nevoie: Forever Lite Ultra III. ACIDUL ALFA LIPOIC: Un antioxidant descoperit relativ recent. Este considerat a fi printre cei mai puternici dintre sutele de antioxidanti cunoscuti. Proprietătile extraordinare sunt date de structura sa specială: este o moleculă mică, foarte grasă, dar care se poate dizolva atât în mediul apos, cât si în cel gras. Această proprietate rară îi permite trecerea cu usurintă a barierei reprezentate de orice membrană celulară. De aceea, este unul dintre putinii antioxidanti care poate ajunge în creier (este un foarte bun antidepresiv!) si chiar poate repara ADN-ul celulelor. În plus, acesta este singurul antioxidant ce se poate regenera, dar si care-i poate recicla pe ceilalti antioxidanti cruciali, cum ar fi coenzima Q10, vitaminele E, C si glutathionul. Desi atunci cand vorbim de radicali liberi ne gândim în special la cei de oxigen, putini cunosc faptul ca radicalii liberi de azot sunt chiar mai periculosi pentru organism -mai ales pentru celulele nervoase!- comparativ cu primii. Acidul alfa-lipoic are capacitatea de a-i neutraliza si pe acestia. Mai trebuie să retinem că acest antioxidant sporeste eficienta producerii de energie de către mitocondrii si ajută multa la controlarea nivelurilor glicemiei (este eficient în diabet!). Acidul alfa lipoic este produs de organism, dar productia sa scade odată cu vârsta. De fapt, pe la vârsta mijlocie acesta nu mai este în cantităti care să poată asigura protectia deplină a organismului. Surse alimentare bogate în acid alfa lipoic: broccoli, spanac, ulei de somon (omega 3).  IV. COENZIMA Q10: vezi articol Coenzima Q10 V. VITAMINELE C, E; -vezi capitolul Vitamine VI. CAROTENOIZII (BETA-CAROTEN, LICOPEN, ZEXANTINĂ, LUTEINĂ ): vezi capitolul Vitamine VII. BIOFLAVONOIZII: în curând articol special dedicat acestora! VIII. VITAMINELE B CU VALOARE ANTIOXIDANTĂ (B5 si Acidul Folic sau B9): IX. MINERALELE ANTIOXIDANTE (SELENIUL, ZINCUL, MAGNEZIUL): vezi capitolul Minerale X. ALTI ANTIOXIDANTI -în curând articol special dedicat acestora!